Interviu cu Kristen Stewart

Kristen Stewart a cordat un interviu revistei Dazed & Confused, care apare in editia din spetembrie a revistei. Mai jos puteti citi despre cum vede Kristen statutul de vedeta, care este perspectiva despre filmele in care a jucat pana acum si ce planuri de viitor are.

Esti pe cale sa devii un mare star. O gramada de paparazzi te asteapta la usa acum.
Da, dar nu poti sa ii iei in seama prea mult pentru ca, daca te gandesti prea mult la asta, e un fel de lume ciudata si de vis si te gandesti: ‘Ce dumnezeului faci la ora 3 noaptea, cu 300 de oameni langa tine, care pretind ca nu au treaba cu tine, ce dracu fac ei acolo?’.

Treaba cu paparazzi a venit doar o data cu Twilight, nu?
Da, de cand cu Twilight. E singurul motiv pentru care ma asteapta afara. Mereu afla unde sunt, de pe internet, de pe Twitter, chiar! Oricine vrea sa stie unde ma aflu la un moment dat, trebuie doar sa se uite pe Twitter, e ridicol!

Banuiesc ca rolul Joanei Jett este o experienta mult diferita de cea din Twilight?
E mult mai distractiv. Ea e cea mai rea fata posibila! A fost prima femeie care si-a fondat propria casa de discuri. Toata lumea a sters pe jos cu ea dupa plecarea de la The Runaways si era de genul ‘Imi pare rau, fato, esti teminata’, iar ea spunea ‘Nu, mesajul este acelasi, oamenii inca mai vor sa il auda’
Cine pizda masii mai facea asta inainte? Industria muzicala este o hiena. Cand apare un val, o explozie a unui anume gen de muzica, toata lumea sare sa ia trenul castigator si incearca sa se fofileze, asa ca sunt o groaza de variante de rahat ale formatiei ei. Sunt o groaza de variante de rahat ale oricui!

Te identifici cu acest rol in mai multe feluri decat unul singur, suntem siguri. Industria de film si cea de muzica nu sunt mult diferite.
Da, a fost minunat sa lucrez la proiect. Am ajuns sa fac o multime de roluri tari in ultimul timp. Abia am terminat de filmat in New Orleans – si, o sa para ciudat, pentru ca joc rolul unei pustoaice de 16 ani, care traieste pe strada si se prostitueaza si este striperita – este filmul cu care ma identific cel mai mult pana acum. Joc rolul acestei fete, care are instabilitatea emotionala a unui copil de 5 ani; ea traieste in propria ei lume, pe care trebuie sa si-o sigileze la un moment dat. Nu este chiar cazuta de tot, cum sunt multi altii, si am intalnit oameni reali in New Orleans care sunt acolo, vorbind cu oameni care chiar au trecut prin ce trece personajul meu.
Oamenii aceia sunt pierduti. Desi urasc sa spun asta, cred ca o parte din ei a murit si este foarte trist ca inca mai pot trai ceva care sa semene cu o viata fericita, dar o parte din ei chiar a murit. Asa ca ea inca nu a murit, inca este intreaga. Este doar foarte saraca si are nevoie de un timp pentru a se aduna laolalta si are nevoie de tipul asta. James Gandolfi joaca rolul instalatorului care plange de pe urma pierderii fiicei sale si si el este mort pe dinauntru, asa ca ea este un fel de catalizator al revenirii sale, reusind sa se impace cu sotia sa, iesind din casa dupa 8 ani. Pustoaica asta vulgara, care are propriile sale probleme, ajunge sa ii ajute sa revina intr-un punct de unde isi pot continua viata mai departe.
A fost cea mai minunata experienta intr-un film, ever. Toata lumea era unita si am avut cea mai tare echipa, Jake Scott, regizorul, este fiul lui Ridley Scott. Mereu ma gandesc la filmul asta. Acum, sa tinem minte, m-am ridicat foarte mult si foarte repede, dar stiu in mare parte ce simte acest personaj. A fost foarte greu. Insa personajele din film sunt puternice ca cinematografie, si asta conteaza.

Asta este cel mai mare avantaj in a fi actor, sa joci roluri importante?
Asta si posibilitatea de a te intalni cu o multime de oamenii minunati si de a putea lucra alaturi de prietenii mei.

Ai vrea sa faci si altceva?
Stiu ca alte lucruri vor veni de la sine, altele decat actoria. Nu stiu ce dracu o sa fac in viitor. Scriu chestii, whatever. Am de gand sa fac niste filme ale mele, impreuna cu prietenii mei, in mod sigur, si s-ar putea nu numai sa joc in ele. Totusi. Imi place ce fac acum, o sa fac asta in continuare, categoric, atat timp cat gasesc aceleasi satisfactii ca pana acum. Se poate sa ma opresc candva, dar, pana atunci, voi continua sa scriu, sa joc in filme, sa cant muzica.

Sursa aici