Cum te-ai simtit sa joci intr-un rol in care nu a trebuit sa musti pe nimeni? (aka. Remember Me)
Robert Pattinson: Oho, ba am muscat oameni si in asta. Glumesc… Nu. Nu am muscat pe nimeni. E diferit. Simteam ca imi lipseste ceva. E mai bine. Mai ales cand nu trebuie sa ma acopar de o tona de machiaj. Asta ma deranja cel mai mult la Amurg.
Ce te-a atras cel mai mult la rolul lui Tyler din noul film?
Robert Pattinson: L-am citit inainte de primul film Amurg si mi-a placut din prima. Am tinut la el dar imi era greu sa imi fac timp pentru filmari. Iar ocazia a aparut intre al doilea si al treilea film Amurg. O perioada de timp foarte scurta, in care aveam cum sa fac doar un anumit gen de film. Am incercat sa imi aduc aminte toate micile detalii pe care le citisem si m-au ajutat enorm pentru rol.
Asa ca nu am avut nevoie de foarte mult pentru pregatire si deja parea din start diferit. Nu urmeaza stilul normal al filmelor cu adolescenti. Nu mai citisem inainte de el un scenariu asemanator si parea foarte realist, iar personajul foarte accesibil mie. Parea ca intr-adevar imi seamana, avem o legatura, desi nu imi dadeam seama de ce.
Personajul are probleme de control al agresivitatii, are un foarte puternic tumult interior si nu se intelege cu parintii. Ai trecut si tu prin asta?
Robert Pattinson: Nu chiar. Dar m-am simtiti familiar in preajma celor care au fost distribuiti in rolul familiei lui Tyler. Cunosc foarte multi adolescenti care au probleme iar cand vor sa comunice cu parintii lor, acestia spun: “Habar nu am ce fel de problema ai!”. Chiar daca ar avea bunovointa sa ii inteleaga, ei nu reusesc.
Ai foarte multa energie la varsta asta si nu stii catre ce sa ti-o indrepti. Cred ca unul din motivele pentru care Tyler se cearta cu tatal ei si nu cu mama ei e pentru ca stie ca mama nu este suficient de puternica pentru a face fata problemelor. Daca s-ar fi certata cu mama, ea ar fi cedat nervos, pe cand Charles, tatal, este nascut un luptator. Din partea mea, nu am nicio problema cu asta.
Relatia dintre tine si sora ta din film, interpretata de Ruby Jerins, pare foarte naturala. Ce ne poti spune despre cum ati construit aceasta relatie in timpul filmarilor?
Robert Pattinson: Da, ea e grozava. M-a primit cu bratele deschise chiar din prima zi. Imi aduc aminte de momente in care stateam impreuna cu Alan si Emilie si Ruby, vorbind despre relatii, si am intrebat-o mai mult din complezenta: “Ce crezi ca ar gandi personajul tau?” Iar ea a inceput sa intre in atatea detalii despre povestea de viata a lui Catherine, o gramada de lucuri care nici nu-mi trecusera prin cap, pana a trebuit sa o opresc si sa ii spun: “Ok, de acum incolo nu o sa te mai privesc de sus”. Si nici nu pare un actor copilaros, asa ca mi s-a parut super. De fiecare data cand trebuia sa lucrezi alaturi de ea, stiam ca totul va fi in regula. Iti dai seama dintr-o privire ca va avea ceva interesant de spus sau facut.
Joci un student de la Universitatea din New York iar apartamentul si localnicii par foarte realisti. Te-ai inspirat din vizite la locuri reale?
Robert Pattinson: M-am mirat mereu de cum arata apartamentul lui, nu prea parea de student. El sta intr-un loc foarte ok, putin cam dezordonat, insa locul pare de milioane de dolari. Insa faptul ca am vizitat locurile din realitate m-a ajutat. M-am dus la New York si am crezut ca o sa fie usor, ca doar o sa ma plimb haihui si o sa prind tipicuri de viata ale newyorkezilor, dar l-a final s-a dovedit a fi un mare fiasco chestia asta. Nu s-a putut. Filmarile din New York au ajutat pentru atmosfera, pentru ca vezi mereu filme cu adolescenti si iti vine sa zici ca nu prea seamana cu realitatea, iti vine sa te gandesti la chefuri monstru si altele de genul asta. Nu stiu, poate chiar asa o fi…
A fost greu sa te concentrezi asupra personajului cand ai avut atatia fani invadand platourile de filmare?
Robert Pattinson: Cam greu. Cel putin la inceput. Pe la mijlocul filmarilor mi-a trecut, insa, am avut un fel de revelatie. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar am invatat sa blochez evenimentele din exterior. Dar la inceput m-a innebunit, pur si simplu, mai ales cand se presupunea ca jucam un personaj ratacit social, care isi cauta un sens, iar cand incercam sa privesc in jurul meu pentru a gasi aceste sensuri, eram grabit de felul in care se desfasura filmarea, intr-un ritm rapid, care cere disciplina si decizii de moment, nu ezitari.
Ce spui celor care te compara cu imaginea clasica a legendarului James Dean?
Robert Pattinson: Nu cred ca e un lucru rau. Voi credeti ca da? Adica ar fi grozav. Cred ca James Dean a fost unul dintre cei mai influenti actori, pentru generatia tanara de atunci, in mod special pentru tinerii actori, asa ca nu imi e rusine sa spun ca ma simt influentat foarte mult de el.
Acest personaj are cateva asemanari cu Edward Cullen. Iti este cumva frica sa nu fi vazut ca un actor pentru roluri de erou instabil si usor de ranit?
Robert Pattinson: Poate chiar sunt instabil si usor de ranit. Acum imi dau seama… Glumesc!. Nu sunt. Doar fac pasi marunti. Imi imaginez cum oamenii asteapta ceva anume de la mine asa ca incerc sa o iau pe calea de mijloc. Daca as juca o femeie de 200 de kile, lumea m-ar critica mai mult decat pe un actor cu 20 de ani de cariera in spate. Fara sa imi stabilisc asta clar, incerc sa o iau incetul cu incetul. Fiecare rol mi se pare un nou pas necesar, pentru a ajunge undeva mai departe. Ce filmez acum, Bel Ami, este diferit de celelealte filme ale mele, dar semana totusi, fiind un personaj care solicita, un scenariu intens, puternic. Asta imi place mie la personaje, sa fie intense.
Oamenii te vor vedea altfel din cauza rolului din Amurg?
Robert Pattinson: Da, cred ca oamenii sunt influentati de imaginea mea din Amurg. Dar nu prea ai ce sa-i faci. Imi dau seama acum mai mult decat puteam anul trecut. Jucand chestia cu Dali (Little Ashes), cand am facut filmul nu credeam ca se va uita cineva la el. Te simti foarte diferit atunci cand faci un film pe care crezi ca nu il va vedea mai nimeni. Ai libertatea de a experimenta.
Crezi ca ai dat tot ce ai mai bun prin rolul tau din Remember Me?
Robert Pattinson: Nu stiu. Nu stiu cat “ma tine”. Doar ca m-am simtit foarte apropiat de rol, inca de cand am citit scenariul.
Cum de s-a intamplat asta? Avem de-a face in film cu cateva scene de o violenta aiurea. Este ceva din trecutul tau care te-a inspirat?
Robert Pattinson: Nu. Mai degraba reactiile de dupa episoadele de violenta. Felul in care facem fata intamplarilor absurde. Unele pasaje filmate au fost sterse la editare dar imi aduc aminte de primul episod in care m-am batut cu personajul lui Chris Cooper. Mama spunea “ar trebui sa-i dai in judecata” si eu m-am intrebat: “bine, dar pentru ce?”. Nu cred ca poti da in judecata niste politisti doar pentru ca au refuzat sa-si ceara scuze.
M-am identificat putin cu atitudinea asta blazata a personajului. La fel, cred ca atunci cand violenta rabufneste, o face intr-un mod complet ilogic. Este indreptata catre tintele care nu sunt vinovate. Cand ai un moment de furie, de obicei este indreptata impotriva unor persoane care nu au nimic in comun cu asta, si iti cauzeaza si mai multe probleme. Cred ca este mai bine sa o tii incatusata tot timpul.
O parte din furia personajului se indreapta impotriva tatalui, personaj interpretat de Pierce Brosnan. Cum a fost sa joci alaturi de el? Relatia dintre cele doua personaje seamana cu cea pe care o ai cu propriul tau tata?
Robert Pattinson: Cred ca relatia cu tatal meu este exact opusul celei din film (rade). Personajul interpretat de Pierce a trebuit sa fie mai arogant in scenariu, sa fie obsedat de control. In realitate, Pierce este un tip foarte de treaba si a interpretat rolul in asa fel incat sa para mai putin ingrozitor, mai putin monstruos. Pierce a schimbat putin relatia dintre Tyler si tatal sau – publicul va privi personajul si se va gandi “e un tip ok”, ceea ce e foarte interesant.
Pierce este extraordinar. Nu am stiut la inceput cui ii vor da acest rol si cand m-am aflat m-am gandit “va fi o provocare pentru mine, sa ma adaptez”. Dar in final cred ca a fost perfect pentru acest rol.
Ti-au placut scenele de bataie, sa folosesti pumnii in locul cuvintelor?
Robert Pattinson: Da, mi-a placut la nebunie. Este ceva diferit. Nu fac asta in viata reala, asa ca a fost in multe feluri un catarsis, o exorcizare.
Au fost dificile scenele alaturi de Chris Cooper – tatal aspru al lui Emilie din film?
Robert Pattinson: Da, au fost, chiar nu stiu cum as reactiona daca asa ceva mi s-ar intampla in viata reala. M-a batut la greu, incontinuu (rade). E foarte dificil sa mimezi ca esti strangulat. Practic, cand cineva te strange de gat, nu poti avea nicio reactie. Inainte sa filmam scena respectiva, am incercat sa ma strang singur de gat, sa vad ce expresie ar trebui sa am. Inca nu am aflat.
Te-ai batut vreodata inainte de rolul asta?
Robert Pattinson: Da, am fost batut de cateva ori. Cand eram mai tanar, eram aproape idiot. Nu am provocat niciodata pe nimeni dar, odata ce am inceput sa iau lectii de actorie, unora li s-a parut chestia asta o sfidare, asa ca nu s-au sfiit sa ma loveasca.
Ai fost ranit in vreuna din scenele din film?
Robert Pattinson: Nu, deloc. Singura lovitura adevarata a fost una pe care mi-am administrat-o singur dar pe care nu o veti vedea in film. M-am enervat pe neputinta mea din film de a riposta loviturilor, asa ca m-am pocnit singur. M-am lasat dus de val, m-am lovit foarte tare si am avut dureri pe tot parcursul filmarilor. A fost cel mai stupid lucru pe care l-am facut in viata mea.
Scena in care o iei razna in timp ce te afli in clasa pare foarte intensa. Tanara actrita care se afla langa tine in acel moment pare speriata.
Robert Pattinson: A fost o scena pe care au taiat-o pentru ca as fi fost acuzat nu doar de vandalism dar si de abuz impotriva unui copil, pentru ca am aruncat catedra inspre ea si era cat pe ce sa o loveasca (rade). Trebuia sa continui scena dar singurul lucru la care ma puteam gandi in momentele alea era ca voi fi arestat. Parea speriata si dupa filmari, ceea ce a fost destul de amuzant.
Ai avut vreo problema cu accentul de Bronx?
Robert Pattinson: Am crescut urmarind filme americane. Am invatat sa joc, intr-o anumita masura, uitandu-ma la filme americane si nu la cele englezesti asa ca, intr-un fel, ma simt mai in largul meu cand vorbesc cu accent american. Pare mai realist pentru mine.
In Saga Amurg, lucrezi cu multi actori tineri. In afara de Emilie, actorii din filmul asta sunt mai in varsta. Este o experienta diferita?
Robert Pattinson: Da, este diferit. Atunci cand joci cu actori tineri, este ca si cum ai fi intr-o excursie impreuna cu ei. Totul este nou, se experimenteaza foarte mult. Atunci cand lucrezi cu actori experimentati, stiu intotdeauna ce vor de la tine. In acelasi timp insa, sunt foarte binevoitori. Eu si Chris am rescris scena in care ne luam la bataie chiar inainte de a o filma. E prima data cand lucrez cu oameni care stiu exact ce trebuie sa faci. Ambele situatii au insa farmecul lor.
No comments:
Post a Comment